Pentru a deveni un părinte bun și competent, cunoașterea copilului tău este o necesitate.
SFATURI UTILE PENTRU A-ȚI CUNOAȘTE MAI BINE COPILUL
Este important să îți cunoști copilul cât mai bine pentru că educația trebuie individualizată în funcție de temperamentul și reactivitatea lui. În plus, trebuie să știi că mediul de viață și educația sunt factori esențiali în dezvoltarea copilului. În orice familie, copiii au nevoie de multă iubire, grijă și atenție pentru a se simți iubiți și în siguranță.
Autoritatea părintească nu se realizează prin forță și brutalitate, ci prin relații echilibrate, morale și umane. O autoritate firească duce la relații de destindere și atașament, iar o falsă autoritate duce la o relație tensionată și la conflicte permanente. Pentru a fi un părinte bun, autoritatea ta trebuie să fie fermă, să se adapteze vârstei copilului și sa fie plina de iubire.
Ea presupune un climat de afecţiune şi dreptate, stăpânire de sine, înţelegere şi spirit de colaborare între copil şi părinte.
CHEIA FORMĂRII UNEI PERSONALITĂȚI PUTERNICE ȘI SĂNĂTOASE - CUNOAȘTEREA PERSONALITĂȚII COPILULUI TĂU
Este important ca părintele să ştie că mediul de viaţă şi educaţia sunt factori esenţiali în dezvoltarea copilului, în orice familie, copiii au nevoie de multă iubire, grijă şi atenţie. Ei se simt iubiţi şi în siguranţă când sunt ascultaţi fără să fie certaţi.
Dacă „li se tot face morală” şi nu vor fi ascultaţi, ei vor începe să-şi ascundă sentimentele, nevoia de comunicare fiind strâns legată de nevoia de dragoste.
Formarea personalităţii copilului implică şi rezolvarea unor situaţii conflictuale şi frustrante. Pentru copil este îngrozitor să audă vocile furioase ale părinţilor, când unul e contra celuilalt. Este important să-i vadă pe părinţi că îşi soluţionează diferenţele de opinie în mod ponderat. Stările conflictuale în lanţ dintre copil şi părinţi sau intre părinţi, îl fac pe copil să-i fie teamă, să mintă, să părăsească domiciliul, să vagabondeze, să fure.
GHID PRIETENOS ȘI UTIL PENTRU EVITAREA GREȘELILOR EDUCATIVE IN FAMILIE
În ceea ce priveşte familia, se diferenţiază trei grupe de greşeli educative ale părinţilor: grija excesivă, severitate excesivă şi indiferenţa.
- În familiile cu părinţi hiperprotectori copiii sunt neliniştiţi, fricoşi, dependenţi, greu adaptabili, în cazul în care avem de-a face cu părinţi inconsecvenţi, oscilanţi, care trec de la asprime exagerată, la exces de protecţie, îngăduinţă şi răsfăţ, copiii au dificultăţi în comportament, tulburări de echilibru emoţional şi afectiv.
- Unii părinţi ţin neapărat să-şi vadă realizate prin copii propriile lor aspiraţii, dorind chiar să le impună o anumită profesie. Din această cauză şcolarul intră în conflict cu posibilităţile lui de efort, fiind supus unei supraîncărcări ce poate avea repercursiuni de natură psihică.
- La fel de grav este şi dezinteresul faţă de educaţia copilului. În cazul în care tatăl este prea exigent iar mama prea indulgentă nu se poate realiza educaţia, în subconştientul copilului născându-se opoziţia tată-mamă. Atunci când ambii părinţi sunt exagerat de severi climatul educativ va fi aspru, copilul va avea stări de neîncredere în forţele proprii, va fi impulsiv, gata de apărare sau dimpotrivă se va lăsa pedepsit pentru orice.
Pentru a se dezvolta armonios, copiii trebuie lasati sa experimenteze diverse lucruri si sa-si castige independenta, lucru care face parte din educatia copilului. Aceasta arata faptul ca cel mic a ajuns la un anumit nivel de dezvoltare si ca este capabil sa faca un anumit lucru, fara sa aiba nevoie de ajutor. In functie de varsta pe care o are, copilul face diverse achizitii iar aceste progrese reprezinta un pas inainte in procesul de dezvoltare.
Părintele este pentru copil şi un bun educator, el trebuie să-i stimuleze efortul, spontaneitatea, fantezia, iniţiativa, independenţa, încrederea în sine.
Pentru aceasta părinţii ar trebui:
- să-şi cunoască bine copilul, observându-l şi antrenându-l de mic în activităţi, ţinând cont însă de posibilităţile lui psiho-fizice;
- să asigure copilului în casă un spaţiu al lui, un loc în care să se poată odihni, juca, în care să poată experimenta, citi şi visa sub supravegherea părinţilor;
- să-i permită să se antreneze în activităţile extraşcolare pentru a-şi satisface trebuinţele de activitate şi de cunoaştere;
- să-l sprijine în menţinerea unui echilibru între efortul depus pentru pregătirea şcolară şi timpul afectat pentru activităţile de tip „pasiune”;
- să-i ofere modele ale unor tineri, adulţi cunoscuţi care s-au afirmat prin învăţătură şi comportare demnă;
- să continue munca educativă sprijinind concret copilul în depăşirea dificultăţiloment
Cresterea si educatia copiilor par a fi sarcini destul de dificile, iar rolul parintilor in educatia copiilor este extrem de important. De aceea, acestia ar trebui sa aiba grija sa nu faca prea multe greseli care ar putea influenta in mod negativ viata micutilor.
Metoda cea mai adecvată pentru educaţia copilului este dialogul care poate avea loc în orice împrejurare, la plimbare, la joacă, la spectacol, la muncă, etc.
Copilului îi place să i se acorde multă atenţie, astfel el putându-se afirma. Părinţii trebuie conştientizaţi că singura investiţie de valoare, niciodată falimentară pe care familia o poate face pentru copil este investiţia pentru mintea şi sufletul acestuia.
Părintele este pentru copil şi un bun educator, el trebuie să-i stimuleze efortul, spontaneitatea, fantezia, iniţiativa, independenţa, încrederea în sine.
In plus, rolul parintilor in educatia copiilor este esential prin impunerea anumitor limite comportamentale, pentru ca cel mic sa inteleaga ca trebuie sa se supuna unor reguli stricte de conduita. Copiii trebuie sa stie ca in urma incalcarii acestor reguli de comportament vor avea de suportat consecintele. De fapt, toate aceste reguli reprezinta baza unei dezvoltari afective si mentale sanatoase si au rolul de a mentine copiii in deplina siguranta. La polul opus, lipsa acestora va favoriza instalarea haosului in viata micutilor.
Implicarea parintilor in educatia copiilor este esentiala, iar implementarea unor reguli clare care sa reflecte principiile si valorile de viata este cheia reusitei.
Toate aceste subiecte sunt discutate cu parintii in cadrul colaborarii dintre familie, psihologul gradinitei și cadrele didactice din grădinița Castelino Baby prin care implicam activ părinții în procesul de formare al preșcolarilor.
