Jocul este cea mai importanta activitate a copilului din momentul in care se naste si pana in momentul in care ajunge la varsta maturitatii si contribuie la dezvoltarea cerebrala, copilul invatand lucruri esentiale in dezvoltare si comportament, care reprezinta o fundatie pentru toata viata.
Invatarea prin joaca este o metoda folosita in psihologia si educatia copilului pentru a-l ajuta sa-si insuseasca cunostinte noi si sa devina constient de mediul care-l inconjoara, fiind una dintre putinele activitati care stimuleaza dezvoltarea copilului in toate aspectele ei. Ea paveaza o cale sigura pentru invatarea pe termen lung.
Joaca este instinctiva si distractiva pentru copil. Copilul nu trebuie sa se implice in jocuri greoaie si sofisticate pentru a beneficia de avantajele jocului. Chiar si atunci cand este bebelus si se joaca cu obiectele din jur, cuburi sau animalute de plus sau cand creste si incepe sa descopere lumea desenului, a puzzle-urilor si a altor joculete, el invata tot timpul lucruri noi, se maturizeaza emotional, dobandesc incredere in forte proprii.
Joaca este cea mai buna metoda stimulativa si creativa care se preteaza la nivelul de intelegere a copilului si il ajuta sa invete lucruri noi si destul de complicate printr-o metoda facila pentru el.
Prin joaca, copiii descopera tot timpul abilitati noi si metode de a rezolva probleme, solutii eficiente, inventeaza, testeaza idei si experiente noi. Fiecare micut are nevoie de timp de joaca zilnic si de diversificarea experientei de joc
Inca din prima zi de gradinita, copilul isi dezvolta puterea de a relationa. Incearca sa ia jucariile altor copii, este dornic de cunoastere, sa exploreze un spatiu nou. In copilarie, activitatea numita joaca ocupa tot spatiul care ramane in afara meselor, somnului, igienei si plimbarii, desi si in acestea exista forme de joaca. Un copil care “pescuieste” taietei din supa este mai aproape de ceea ce se numeste “a se juca” decat de “a manca”. Un copil care plesneste apa din cadita sau altul care isi desface mereu sireturile de la pantofiori, sunt mai aproape de o activitate de joaca decat de cele de spalat si respectiv descaltat. De aceea, se spune ca cei mici invata totul prin joaca. De-abia aproape de varsta scolara, copilul spune ca invata poezia si apoi se duce sa se joace sau povesteste ca la gradinita invata engleza dar se si joaca.
O latura importanta a jocului este grupul cu care trebuie sa se desfasoare aceasta activitate. Grupul reprezinta cheia fericirii in cadrul unui joc. Orice copil integrat intr-un grup radiaza de fericire atunci cand se joaca anumite jocuri, pe cand un copil care se joaca singur nu poate fi fericit. Jocul presupune socializare, care la o anumita varsta te poate avantaja, deoarece socializarea are un rol important in viata noastra. Doar cu ajutorul socializarii iti poti forma grupul de prieteni, poti cunoaste multe persoane, iar datorita acestora poti fi fericit.
Jocul prin diversitatea sa, favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacităților de creare a unor imagini sistematizate despre lumea înconjurătoare, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări, de a manipula obiectele în timpul jocului având ca model acțiunile concrete.
Jocul dezvolta un nou nivel de intelegere la copil. Vorbeste pe limba lui si faciliteaza asimilarea unor informatii complicate. O abordare coerenta si bine gandita a jocului asigura o dezvoltare cognitiva complexa pentru copil. Raspunde nevoilor individuale ale micutului, contureaza principalele abilitati in dezvoltare si satisface nevoia lor de explorare si cercetare a lumii inconjuratoare.
Desigur copilul care se joaca ore intregi consuma multa energie, dar acest consum de energie se produce si in desfasurarea altor forme de activitate cum ar fi invatatura, munca, fara ca activitatile respective sa se identifice cu jocul. Jocul ar putea fi considerat un exercitiu pregatitor, conform acestei conceptii jocul fiind activitatea prin care copilul ar putea exersa pentru viata de mai tarziu (din perioada maturitatii).
